Prin spitalul Iadului

Intrasem in spitalul care parea vechi de sute de ani,auzisem ca era bantuit dar niciodata nu crezusem in fantome sau chestii de genul asta,dar imi ziceam mereu "De ce nu ar exista?"
Mergem prin receptia spitalului si nu se intampla nimic,inafar de cativa sobolani pe aici pe colo,cel mai inspaimantator lucru erau tablourile agatate de pereti.
"Fantomele nu exista,sunt o prostie....sau totusi nu? adica si eu sunt inger....se spune ca nici ingerii nu exista dar totusi uite-ma!" imi zic in gand in timp ce ma asez pe o banca mai neponosita si care rezista.

Mergeam prin spital cand imi vad amicul.Mi-am pus un ranjet pe fata si am zis sa-l sperii sarindu-i in spate ca oricum ma plictiseam.
-Hopa sa!spun sarind pe el.

O vad pe fata cu coada ochiului inainte sa sara asa ca nu prea reactionez.
-Buna seara si tie amiga! ii spun eu in timp cei faceam cu mana si o prind de un picir cu cealata mana.

-Hai mai,ce rau esti ca nu te-ai speriat.spun prefacandu-ma suparata cu mainile incrucisate in jurul gatului lui inca standu-i in carca.

-Hai! hai! da nu ma strangula pentru asta da? ii zic in timp ce imi iau mainile si incep sa trag de ale ei ca sa si le ai de la gatul meu.
-Ce Maica Sfanta cauti tu pe aici??? o intreb sarcastic pe fata

-Ma plictiseam in camera asa ca fa si tu legatura cu asta si zvonurile despre spital.spun inclestandu-mi mainile mai tare dar sa nu-l sugrum.
In cele din urma ma pun cu picioarele in jurul gatului si mainile pe capul lui ca un copil de trei ani carat in carca de tatal lui.

-HYAAAAAAAH! srig eu in timp ce cad pe spate din cauza greutatuu prea mari dintrun singur punct.
Ies din stransoarea ei si ma uit urat la ea apoi aud din spate un zgomot ca si cum ar rade cineva dar cand ma inotrc nu era nimeni inafra de camera intunecata.

-Nu esti prea puternic sti nu?spun ridicandu-ma in sezut frecandu-mi spatele

-Ba sunt dar de ce mias irosi puterea pe tine? ii zpun eu si ma uit de sus la ea parca ar fi un suspus ssau ceva de genu apoi incep sa rad.

-Slabanogule.spun razand ridicandu-ma de jos si uitandu-ma de jur imprejur prin incapere.

Printre rasetele noastre se auzise si un al 3 lea care parea straniu,neomonesc si rece.Ma opresc sa ascult dar nu se mai auzea nimic,Ame oprinduse de asemenea din ras.
-Tu ai auzit? Cred ca se apuca unu de facut farse cu noi..nu prea am chef de glume acum,sau defapt da ca ma plictisesc. ii zic calm uitandu-ma cu mare atentie in camera din fata naotra unde se distingea cu greu o ceata albicioasa.

-Hai ca daca sunt fantome te apar eu.spun razand din nou indreptandu-ma spre camera.

-CE? nici gand nu ma las eu apart de o fata! zic in timp ce alerg spre camera intunecata,intrand inauntru dar deja nu ma mai vedeam din cauza intunericului care era ciudat de dens acolo.

-Aprinde-ti ma foc ca sa luminezi oricum macar atata po-ti face nu?spun aparand langa el.

-Da nu am bricheta la mine sau ceva de genu. zic eu dezamagit ca nici atat nu pot face

-Si semnul ala pentru ce Dumnezeului il mai ai atunci?spun aratand spre ochiul lui amintindu-mi de povestea din padure.

-OW da..corect,dar nici nu stiu cum sa fac asta. spun eu pe un ton bleg in timp ce dau din umeri cu mainile ridicate.
In momentul ala imi apare in palma un foculet mic si albastru.

-Poftim ca stii!Hai sa vedem ce-i pe aici.

-Tu de unde naibi ai mai aparut? ma certam cu foculetul din mana mea intazandul cat puteam de sus ca sa se lumineze toata incaperea.
Mirosea a putred acolo dar nu se vedea nimic ca lumea.

-Hai sa incerc sa mi-l aprind si eu.spun pocnind din degete gandindu-ma la foc si imi aparuse o mingiuta in mana.Nu aveam ce face si am invatat ceva trucuri.spun punandu-mi focul langa a lui formand unul mai mare.

-Pai da si mie nu putea sa-mi spui? ma prefac eu suparat in timp ce ma uit la focul mai mare din incapere.
Ma uit cu coada ochiului si vad la lumina acea puternica,pe jos numai cadavre de copii si adolescenti care intrasera nu de mult in putrefactie.Ma tineam de nas dar si de gura in acelas timp ca sa nu vars.

-Am aflat deabea aseara.Ce frumos e pe aici.spun ironic uitandu-ma in jur si intrand mai mult in incapere indiferenta

Cad in geunchi dar nu din cauza mirosului ci din cauza unor amintiri neplacute. Acea camera era foarte asemanatoare de un loc anume dar nu imi puteam aduce aminte de unde.
In acel moment stomacul meu nu a mai rezistat.

-Iiiiiiiiu!spun scotand limba dezgustata dandu-mi seama ce dadu-se afara.Nu calc pe acolo cand ies,am zis!

Ma ridic cu greu de jos poi ma uit urat la fata.
-Nu te pune nimeni...putemi de te rog...nu! te implor sa iesim din camera asta? spun eu in timp ce ma uitam la fata cu o fata rugatoare.