Tampenii prin sufragerie

-Iti aduc un tricoul mai lung de la mine ca io nu intru in camera ta nici mort! ii spun in timp ce o iau la fuga pe scari.

-Imi aduceai din camera un tricou si niste blugi.spun soptit uitandu-ma la baiat reusind cat de cat sa ma opresc din tremurat.

Vin jos cu un tricoul rosu care avea puf pe el si era foarte lung.
-Ori il iei pasta ori te duci si te schimbi singura pentru cum am ami spus...e nu intru acolo. ii spu hotarat in timp cei intindeam tricoul sau mai bine zis rochie.

-M-mersi.De ce are puf?il intreb mirata in timp ce ma intorceam cu spatele sa ma schimb.

-Imi plac chstiile pufoase si plus ca asta era ultimul. ii zic in timp ce iau o gura din cioclata mea.

-Aha mersi oricum.spun punandu-ma pe canapea lasand hainele ude langa ea si incepand sa ma usuc pe cap cu prosopul.

-Macar de ar revenii curentul. zic uitandu-ma dezamadit spre tavan dar apoi pe fereastra intra o lumina albicioasa, se insenina afara.

-Yummy,faci o ciocolata buna.zic in timp ce sorbeam din deliciosul lichid cald.

-E reteta mamei, ea mil facea mereu cand eram micut. ii zic uitandu-ma putin melacolic la lichidul maroniu.

-Stiu ce zici.Si mama imi facea ciocolata calda intr-un anumit fel dar niciodata nu am reusit sa ii gasesc reteta.spun sorbind din nou din lichidul maroniu si dulce dupa care mananc o bezea.

Ma ridicasem ca sa ma duc pana la fereastra si din buzunarul bluzei imi cazuse o poza.
Era o poza in care era eu in mijloc cand aveam 4 ani, cu un zambet larg pe fata si cu mainile in aer, in stanga era un barbat inalt, brunet cu ochii gri care zambea slab cu o singura aripa care era de un negru patrunzator apoi in dreapta era o femeie pe un scaun intr-o rochie foarte frumoasa, cu un zambet inocent pe fata cu parul lung si blond cu aripi de un alb pur.
Poza era ingalbenita si putin arsa in unele locuri.

Ma uit la poza cazuta si raman asa cateva secunde fara sa vreau dar mi-o intiparisem in minte.
-Kin?spun soptit de abea eu auzisem.

Nu o auzisem pe fata, ma uitam la luna cre iese dintre nori, era mare dar ca o secera.
-Nui asa ca noaptea cerul e mai frumos? o intreb melancolic pe fata fara sa ma intorc spre ea.

Nu-l bagasem pe baiat in seama si ma uitam inca la poza.Imi venea sa chicotesc la cat de scumpic era nebunul asta cand era mai mic.

-HEY! Macar ma asculti? ma intorc catre fata sa vad daca era atenta si o vedem ca se uita la ceva.
-Cei aia? o intreb in timp ce ma apropiam de ea.

-Oh?A scuze ma uitam pe o poza care am gasit-o pe jos.spun repede sa nu se supere.

-Misto...aratami-o si mie te rog. i zic fetei in timp ce eram in fata ei si am intins amna ca sa-mi dea poza.

-Ah pai defapt e a ta.spun intinzundu-i poza sperand ca nu se supara ca i-am vazut-o.

Iau poza si ma uit putin speriat la apoi incepe s ami se intunece fata,ma asez incet pe canapea inca uitandu-ma la poza.
-Eram asa un idiot nu? ii spun ce chicoteam trist fara sa-mi dau seama ca incepusam sa plang.

-Erai scumpic.Idiot?Presupun ca nu.Hai hai.spun luand un servetel si stergandu-i lacrimile punandu-i o mana pe umar.Stiu cum e cand te uti la o poza cu familia din trecut."Pe care nu o mai am." imi continui propozitia in minte dandu-mi chiar si mie o biluta mica si stralucitoare in coltul ochiului continuand dupa din ce in ce mai mult."Stai ce fac?Plang?Nu am mai plans de cand au murit parintii mei."imi spun fara sa ma pot sa ma opresc din plans oricat vroiam sa o fac.

Ma uit putin uimit la fata apoi ii zambesc prietenos apoi lund un servetel de pe masa si stergant-o putin la ochii apoi ma apropii de ea si o imbratisez.
-Gata o sa fi bine, sa stii ca-mi pare rau pentru ce ti sa intamplat chiar daca nu stiu prea bine. ii zic ca sa o consolez.

Nu puteam vorbii din cauza ca plangeam cu atata amar ca de cand nu mai plansesem se stransese in mine atata tristete si acum iesea afara tot.Ochiul incepuse sa mi se faca mov,aproape inapoi la normal adica albastru.

Ma uit compatimitor la ea si ii zambesc mangaind-o pe cap.
-Esti tare simpatica cand plangi stii? ii zic chicotind putin.
O sarut scurt pe frunte si apoi ma uit la ea cu uimire dar si cu blandete in acelas timp.
-WOW! O-ochiul tau!

Ma uitam printre lacrimi la el ca un copil de 5 ani.Stiam ca asta s-a intamplat si cand plansesem dupa parintii mei cand murisera si capatasem ochiul.

-Hey! Nu mam prins niciodata de ce unii se abtin sa planga si tin totul in ei dar nui bine. ii zic chcitond scurt si mai dandui un servetel.
Am inceptu sa o mangai incet pe cap.